Uneori...

Uneori aşteptăm pasiuni fierbinţi ca într-un film de dragoste, dar cîteodată un sărut e de-ajuns pentru a simţi toată tandreţea şi pasiunea. 
Uneori oamenii sunt în căutare toată viaţa , iar uneori găsesc într-o zi. 
Uneori aşteptăm, aşteptăm, dar uneori facem pe cineva să ne aştepte. 
Uneori plîngem de atîta rîs , dar tot mai des rîdem pentru a nu plînge. 
Uneori vrem comunicare , să ne lărgim cercul de comunicare, să ne grăbim undeva sau la cineva, dar uneori vrem doar linişte, să închidem ochii şi să fim doar noi şi liniştea. 
Uneori vrem un buchet mare de flori scumpe, dar uneori un buchet de romaniţe e de-ajuuns. 
Uneori ne ascundem sub acoperişuri şi umbrele de ploaia care ni se pare că nu mai încetează, dar uneori ne rugăm Domnului să ne mai trimită încă o ploaie. 
Uneori ne este mult mai uşor să spunem "Lasa-mă în pace" şi apoi, atît de ridicol începe să-ţi fie dor de omul care te-a "deranjat" şi vrei să-l rogi "Întoarce-te înapoi, te rog", dar pronunţînd această frază în gînd, decizi să nu o spui cu voce tare pentru că sună prost şi atunci...ramîi în aşteptare. Uneori închidem toate telefoanele să nu ne deranjeze nimeni, dar uneori aşteptăm atît de tare măcar un sunet oricît de scurt ar fi el încît ni se taie respiraţia.
 Uneori avem atît de mare nevoie să na îmbrătţişeze cineva şi să auzim doar "Totul va fi bine" şi să dormi pe umărul lui, şi să-l implori plîngînd să rămînă, să nu te lase în singurătate. 
Şi uneori plecînd...atît de mult vrei să-ţi spună să rămîi, să ramîi pentru totdeauna.
 E atît de absurd, oamenii sunt atît de ridicoli Uneori pot să dorească IMPOSIBILUL, iar alteori ORDINARUL.