El e...

Nu-l cunosc. Nu-i cunosc familia şi nici vîrsta. Dar îl cunosc pe el tot. E obişnuit. Aşa arată el pentru alţii. Părul negru obişnuit. Ochii negri sau căprui închis. Nasul drept, nici mic nici mare. Buzele cărnoase. Nu foarte înalt, nici zdravăn nici slab. În general, un băiat obişnuit. Originalitatea lui e în aceea că voi nu vedeţi ceea ce văd eu. Şi asta îmi place. Voi nu vedeţi imensa lume în ochii lui. Voi nu observaţi întunecimea lor. Nu vedeţi cît sunt de trişti. Nu vedeţi acea luminiţă. Iar eu îi observ îndata. Vocea lui e obisnuită, ca a unui bărbat la vîrsta sa.Iar eu văd în această voce cu totul altceva. Aud ceea ce mulţi din voi nu aud. Observ îndată cum se simte. Vocea lui multe ce poate spune. Dar zîmbetul? Pentru voi e un zîmbet obişnuit. Dar eu vad în zîmbetul lui lacrimi, durere. Voi niciodată nu veţi vedea asta, pentru că el se maschează foarte bine. Iar pe mine asta nu mă amăgeste. Acum îl ştiu prea bine. Îi place singurătatea.Cînd va avea o iubită va fi sever, va comanda...poate chiar va striga la ea, dar o va iubi. Puternic. Iar acestei fete îi va plăcea cum se poartă el, căci doar ea va şti că asta e din dragoste.

...şi toate astea te voi învăţa

Te voi învăţa să-ţi fie dor de mine... Să înţelegi că timpul învaţă, dar nu vindecă...Că fericirea este fiecare moment petrecut împreuna...Şi că la despărţire apare mereu dorinţa unei noi întîlniri.
Te voi învăţa să mă doreşti pînă la fericire, pînă la durere... şi fără ca să mă atingi să mă posezi...să simţi că sunt plină de tine. Iar eu voi primi tot şi voi înţelege, voi iubi şi voi aştepta aproape fără gelozie. Tu doar să nu mă pierzi, căci asta nu te voi mai învăţa eu...

Străina sunt în lumea ta

   A trecut deja ceva timp de cînd se întîmplă asta cu mine. Ştiu, e groaznic.E un sentiment oribil. Privindu-l , realizez că nu este deloc un macho, nu e frumos, nu arată aşa cum ar visa orice fata, dar inima mea simte ceva complet diferit de ce crede creierul meu. 
   El este pentru mine aproape un necunoscut, un om despre care nu ştiu mai nimic, un om  care cu siguranţă trăieşte pe un alt val. Dar acest necunoscut mi-a atras atenţia , dar cu ce anume? Nici eu nu pot să înţeleg. Felul lui de-a fi? Sensibilitatea? Romantismul? Ochii ? Părul? Orice poate fi.
   E u mister în care trăiesc de luni de zile. Acest străin, care nu e prea conştient de existenţa mea, a provocat în viaţa mea aşa sentimente că nici unul din admiratorii mei din fiecare zi nu a fost în stare de aşa ceva.
   Se întîmplă să-l privesc din umbră, uneori, şi să-mi dau seama că intre noi doi nu va fi nimic niciodată . În lumea lui sunt o straină.

Tu doar imaginează-ţi...

                                                              

Ea nu e a ta...

Dimineţile, nu eşti tu cel cu care se trezeşte...

Ochii ei somnoroşi nu săruta buzele tale...Iar ea e atît de frumoasa dimineaţa...

Ea pregăteşte micul dejun nu pentru tine...

Şi se grăbeste la întîlnire, dar nu cu tine...

Nu ţie îti povesteşte cum şi-a petrecut ziua...

Nu cu tine împarte bucuriile şi neplăcerile...

Nu ţie îţi scrie mesajele care ating...

Nu îţi dedică ţie poieziile...

Şi pe timp de noapte nu eşti tu cel cu care împarte plăcerea...

Şi nu doar nopţile...Şi nu doar trupul...

Nu cu tine visează la un viitor împreună...

Nu pe tine te aşteaptă acasă cu masa pregătită...

Zîmbeste, dar nu ţie...

Chiar şi stunci cînd e furioasa loveste pieptul...dar nu al tău...

Şi nu eşti tu cel care îi şterge naivele ei lacrimi...

Felicitări şi cadouri - nu ţie...

Nu tu hoinăreşti nopţile pe străzi cu ea...

Nu ale tale obiceiuri le ştie cel mai bine...

Şi blîndeţea, surîsul ei nu sunt pentru tine...

Şi urmele de unghii...pe spate, dar nu al tău...

Şi nimic nu se mai poate face

Ea chiar nu mai este a ta

Ţi-e frică?

Atunci ai grijă de ea.

Valoarea vieţii

Mai devreme sau mai tîrziu apare acel moment cînd începi să înţelegi cît de valoroasă poate fi viaţa. 

Atîta timp cît suntem tineri, ni se pare că vom trai veşnic.

Zilele sînt asemănătoare unui carnaval colorat ...nu ne pasă de siguranţă, de ziua de mîine , de cauze şi consecinţe. Există doar dorinţă,viteză, impulsuri...un uragan de pasiune, axistă acel adînc în care te avînţi cu capul nepăsîndu-ţi de urmări. Şi soarele străluceşte pentru tine, şi cerul e mereu albastru, şi lumea îti stă la picioare... o primăvară eternă.

Dar...vine o zi ...şi o oră...

şi înţelegi că NU ESTE AŞA.

Înţelegi cît de şubred este. Şi viaţa nu e eternă, şi tu împreună cu ea ...astăzi trăieşti...iar mîine...nimeni nu ştie ce va aduce ziua de mîine. Şi ...deschizînd ochii te trezeşti din nou dimineaţa. Vei bea cafea... şi pentru prima data vei simţi gustul ei amar, ca prima dată te vei uita pe fereastră...vei auzi un cîntec cunoscut din copilărie... şi vei înţelege - ţi-a fost dat un dar, cel mai preţios, cel mai important - darul de a trăi...

Şi vei vedea cerul deasupra capului tău, îl vei vedea nu doar atunci cînd plouă , iar tu eşti fără umbrelă...

Vei  simţi aroma de cafea...chifle cu scortisoară şi emoţiile devin mai luminoase, mai clare ... şi ca prima dată vei simţi că TRĂIEŞTI.

Gustul vieţii. Îl poţi simţi doar atunci cînd aproape l-ai pierdut. Şi lumea devinde alta. Mai precis lumea e mereu la fel de neschimbată... doar că noi o vedem altfel. Ne bucurăm de posibilitatea de a respira , vedea, auzi, simţi. Inima bate. Ne vom trezi dimineaţa . Nu vom şti,vom mai avea noi oare un "mîine"? Dar azi... avem un "azi" să trăim pentru el.

Părăsind persoana iubită , promitem să nu ne mai întoarcem...dar oare e posibil să pleci şi să uiţi totul? Uneori îi scriem mesaje - nu cu mîna ci cu inima. Apeşi "Trimite" şi inima parcă ţi se opreşte şi îţi este greu să mai respiri. Şi a citit mesajul , dar nu a răspuns. Atunci simţi că ai dat o bucată din sufletul tău ,iar cineva o tîrăşte prin mizerie... Este foarte dureros să dai de înţeles că ai nevoie de acea persoană , iar ea să plece oricum.

Nimicuri care salveaza vieţi... (11 septembrie)

    Am fost surprinsă să aflu că  în această zi :

• conducătorul unei companii imense a supravieţuit atacului din 11 septembrie, pentru că şi-a dus fiul pentru prima dată la grădiniţă;
• un băiat a rămas în viaţa , pentru că era rîndul lui să plece după gogoşi;
• o femeie a întîrziat, pentru că alarma nu a sunat la timp;
• altcineva a întîrziat , pentru că a fost prins în ambuteiaj pe o stradă din New York;
• unul din ei a întîrziat la autobuz;
• o femeie a răsturnat cafeaua de dimineaţa peste haine, aşa că avea nevoie de încă puţin timp să se schimbe ;
• cuiva nu i s-a pornit maşina;
• altcineva s-a întors în casă pentru că suna telefonul;
• cuiva, copilul se întinse prea mult şi nu a fost gata la timp;
• altul nu a putut prinde un taxi liber;
• un bărbat care în acea zi a încălţat nişte pantofi noi, mergînd spre locul de muncă , a început să aibă bătături la picior aşa că s-a oprit la farmacie să cumpere un plasture...de aceea el este în viata;

    Acum cînd mă aflu în ambuteiaj, cînd nu reuşesc la ascensor, cînd mă întorc la sunetul telefonului... cînd se întîmplă aceste mici detalii care mă enerveaza la culme, mă gîndesc la mine - că acela e exact locul unde El vrea ca eu să mă aflu în acel moment. 

    Următoarea dată...cînd vi se pare că dimineaţa nu decurge aşa cum trebuie, copiii se îmbracă încet , nu găsiţi cheile de la masină, vă opriţi la fiecare semafor, nu vă faceţi griji şi nu vă ieşiţi din fire - POATE ACESTA E EXACT LOCUL CARE VĂ POATE SALVA VIATA.