Nimicuri care salveaza vieţi... (11 septembrie)

    Am fost surprinsă să aflu că  în această zi :

• conducătorul unei companii imense a supravieţuit atacului din 11 septembrie, pentru că şi-a dus fiul pentru prima dată la grădiniţă;
• un băiat a rămas în viaţa , pentru că era rîndul lui să plece după gogoşi;
• o femeie a întîrziat, pentru că alarma nu a sunat la timp;
• altcineva a întîrziat , pentru că a fost prins în ambuteiaj pe o stradă din New York;
• unul din ei a întîrziat la autobuz;
• o femeie a răsturnat cafeaua de dimineaţa peste haine, aşa că avea nevoie de încă puţin timp să se schimbe ;
• cuiva nu i s-a pornit maşina;
• altcineva s-a întors în casă pentru că suna telefonul;
• cuiva, copilul se întinse prea mult şi nu a fost gata la timp;
• altul nu a putut prinde un taxi liber;
• un bărbat care în acea zi a încălţat nişte pantofi noi, mergînd spre locul de muncă , a început să aibă bătături la picior aşa că s-a oprit la farmacie să cumpere un plasture...de aceea el este în viata;

    Acum cînd mă aflu în ambuteiaj, cînd nu reuşesc la ascensor, cînd mă întorc la sunetul telefonului... cînd se întîmplă aceste mici detalii care mă enerveaza la culme, mă gîndesc la mine - că acela e exact locul unde El vrea ca eu să mă aflu în acel moment. 

    Următoarea dată...cînd vi se pare că dimineaţa nu decurge aşa cum trebuie, copiii se îmbracă încet , nu găsiţi cheile de la masină, vă opriţi la fiecare semafor, nu vă faceţi griji şi nu vă ieşiţi din fire - POATE ACESTA E EXACT LOCUL CARE VĂ POATE SALVA VIATA.

Nu-mi ajunge aer...

    Nu-mi ajunge aer, vreau să strig, dar abia-mi ajunge aer să respir cînd sunt alături de tine. Dureros, trist, greu, insuportabil. Nu-mi găsesc locul, nu pot da o explicaţie rezonabilă, dar, din nou şi din nou, ca o nebună te învăţ ori de cîte ori te văd. Fiecare cuvînt al tău, mişcarea ta, fiecare gest - încerc să prind semnele secrete. Cine ar fi crezut că este atît de greu: să ştii, dar să nu vorbeşti;  să simţi, dar să ascunzi; să înebuneşti, dar să pretinzi că totul e în regulă.
    Dar nu te condamn, nu. Probabil îmi place starea mea, poate e un sentiment plăcut nebunia ta. Cîteodata, în mintea mea, apar tot felul de gînduri şi ma simt ca şi cînd o băutura tare se întrece în corpul meu cu sîngele. Gîndurile mele agitate şi zgomotoase de mult timp nu mă lasă să-mi trăiesc linistită dorinţele, mereu mă tachinează, mă distrug încet. E ceva inexplicabil, de o realitate imprevizibilă şi numai tu ai putea să mă stopezi din nebunia mea.
    Mi-ar plăcea să-ţi fiu necesară, importantă, chiar dacă te grăbeşti...mereu să găseşti un minut pentru mine. Mi-ajunge să zîmbesc doar gîndindu-mă la tine. Fă-mă să zîmbesc mai des...

Mi se întimplă să mă îndrăgostesc din nou...acum ...încet...avînd o mulţime de momente pe care aş putea să i le dăruiesc ... fără să cer prea mult în schimb - doar un viitor în care nu mă va lăsa niciodată să plec prea departe de el .