Mai devreme sau mai tîrziu apare acel moment cînd începi să înţelegi cît de valoroasă poate fi viaţa.
Atîta timp cît suntem tineri, ni se pare că vom trai veşnic.
Zilele sînt asemănătoare unui carnaval colorat ...nu ne pasă de siguranţă, de ziua de mîine , de cauze şi consecinţe. Există doar dorinţă,viteză, impulsuri...un uragan de pasiune, axistă acel adînc în care te avînţi cu capul nepăsîndu-ţi de urmări. Şi soarele străluceşte pentru tine, şi cerul e mereu albastru, şi lumea îti stă la picioare... o primăvară eternă.
Dar...vine o zi ...şi o oră...
şi înţelegi că NU ESTE AŞA.
Înţelegi cît de şubred este. Şi viaţa nu e eternă, şi tu împreună cu ea ...astăzi trăieşti...iar mîine...nimeni nu ştie ce va aduce ziua de mîine. Şi ...deschizînd ochii te trezeşti din nou dimineaţa. Vei bea cafea... şi pentru prima data vei simţi gustul ei amar, ca prima dată te vei uita pe fereastră...vei auzi un cîntec cunoscut din copilărie... şi vei înţelege - ţi-a fost dat un dar, cel mai preţios, cel mai important - darul de a trăi...
Şi vei vedea cerul deasupra capului tău, îl vei vedea nu doar atunci cînd plouă , iar tu eşti fără umbrelă...
Vei simţi aroma de cafea...chifle cu scortisoară şi emoţiile devin mai luminoase, mai clare ... şi ca prima dată vei simţi că TRĂIEŞTI.
Gustul vieţii. Îl poţi simţi doar atunci cînd aproape l-ai pierdut. Şi lumea devinde alta. Mai precis lumea e mereu la fel de neschimbată... doar că noi o vedem altfel. Ne bucurăm de posibilitatea de a respira , vedea, auzi, simţi. Inima bate. Ne vom trezi dimineaţa . Nu vom şti,vom mai avea noi oare un "mîine"? Dar azi... avem un "azi" să trăim pentru el.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu